Faceți căutări pe acest blog

marți, 3 martie 2009

Conjunctura curenta

De cateva luni de zile suntem bombardati cu stiri negative legate de criza. Daca in vara 2008 le puteam trata cu detasare, acum, cand totul se prabuseste in jurul nostru (vezi economiile din vest), devenim tot mai constienti ca vom face parte din valul 2 al tarilor care vor fi afectate (asta ca sa fiu moderat).
Ni se spune ca toate tarile au datorii, dar nu se detaliaza. Catre cine au datorii? Cine sunt entitatile din umbra care pot imprumuta toate natiunile? Raspunsul nu este chiar simplu, desi pe unele le putem identifica: FMI, BERD etc. Oricum, asta nu are mare importanta la nivel de individ, pentru ca societatea capitalista ne invata sa gandim la nivel de interes personal, nu de grup! Banuiala mea este ca nu ne incurajaza sa gandim, dar asta este o alta poveste si nu isi are locul aici.
Cred ca este mult spus ca bursa de la Bucuresti a anticipat dificultatile din economia Romaniei.
In primul rand pentru ca a inceput sa scada odata cu bursele occidentale, atunci cand in tarile respective recesiunea incepea sa-si arate coltii, pe cand la noi era "cald si bine".
In al doilea rand pentru ca bursa noastra este inca imatura si legaturile ei cu economia reala sunt doar la nivel de declaratii.
Pietele continua sa cada. DJIA a ajuns la nivelul anului 1997, iar Nikkei aproape de minimul ultimilro 26 de ani si nimic nu anunta sfarsitul povestii. Concluzia: se poate si mai rau. Cum la noi valul ajunge cu o intarziere de cca. 1 an, 1 an si jumatate, rezulta ca, incepand cu toamna 2009, situatia romanilor se va degrada cu repeziciune. Problemele cele mai mari le vor avea cei cu credite bancare. Pentru multi dintre ei visul implinit, casa+masina, se va destrama brusc si dureros.
Ce trebuie facut?
Personal, in septembrie 2008 mi-am lichidat creditul contractat in iulie 2007. De la o rata initiala de 450 de lei ajunsesem la 550, iar din octombrie urma sa devina 650! Acest lucru se intampla in conditiile unei rate teoretic descrescatoare, dintre care doar 100 de lei reprezenta creditul, restul fiind dobanzi si comisioane. Cresterea consemnata in putin mai mult de 1 an era de 44%, in conditiile in care economia "duduia" din greu. Bineinteles ca am platit 1200 de lei penalizari pentru rambursarea anticipata, motiv pentru care am si renuntat la banca respectiva (BCR).
Cei care nu-si pot achita ratele este obligatoriu sa incerce renegociarea rambursarii ratelor. In caz contrar, mai devreme sau mai tarziu, se pot trezi cu executorul judecatoresc la usa. Daca au mai multe credite trebuie sa faca eforturi suplimentare si sa incerce sa le lichideze pe rand. Banii suplimentari ramasi dupa lichidarea unui credit sa-i foloseasca pentru a-l lichida pe cel de-al doilea s.a.m.d. Sfatul este general, nu este al meu, dar il consider extrem de bun.
Pentru cei cu bani si dornici sa investeasca voi trece in revista cateva variante in urmatoarele articole.