Indicele american "DJIA" a avansat in acest an cu +17% si cu 322% fata de minimul atins la inceputul lunii iunie 2009. Sunt performante remarcabile care genereaza valuri de entuziasm in randul cumparatorilor, determinandu-i sa impinga preturile actiunilor tot mai sus. Starea financiara a unei companii pare sa-si fi pierdut rolul de reper determinant in analiza investitiilor, majoritatea investitorilor cautand alte argumente pentru a-si justifica decizia de a cumpara in continuare (sector dinamic, cresterea cifrei de afaceri in dauna profitului, achizitii etc.).
Suntem oare la finalul unui ciclu atunci cand "smart money" se retrag pe nesimtite, lasand piata la mana "dumb money" sau, dupa un an si jumatate de incertitudine, trendul ascendent va continua sa atinga noi culmi in anii urmatori?
In imaginea de mai jos se observa cu usurinta ca, desi indicele a atins un nou "All-Time High", exista divergente negative ale cotatiei atat cu indicatorul MACD, cat si cu volumul.
Intr-o lume "normala" acestea sunt semnale tehnice extrem de importante privind apropierea de un top major si, implicit, de o corectie abrupta a preturilor.
Totusi, de cand Federal Reserve Bank a demarat politica "Quantitative Easing" pietele sunt practic invadate de bani ieftini. O parte dintre acestia au intrat si intra in pietele de actiuni, cantiatea de bani depasind nevoile de creditare din partea companiilor si a populatiei. Cat va mai dura? Greu de spus in aceste conditii, dar consider ca semnalul de alarma a fost deja tras!
